sunt om..si oamenii nu ma vor!

mi-e lene…si mi-e somn…si mi-e foame!da…trece vara…fara nici un vis implinit…mai dolfoana…sa nu zic mai obeza cu 4 kg…si singura ca marea iarna! nu am bani nici de paine..nici eu nici mama…imi arde sa scriu poezii si sa ma sincid..iar! e un gand obsesiv care se duruleaza in capul meu sub diferite forma…si chiar parfumuri…ma opreste gandul ca voi fi salvata…ca cineva imi va da aripile inapoi…si ca lacrimile mele le-am curatat intre timp de pamantul putred prin care le-am tarat…dintr-o placere sadica de a ma pedepsi pentru toate pacatele…!care poate nici nu-mi apartin… mi-am spalat parul si l-am adunat la spate…mi-am curatat fata de rimelul intins si gura manjita de ruj…am ochii mici si verzi…sprancene usor arcuite si buzele roz..care tremura inabusind un hohot de plans…ca un val de sange ce se revarsa din plamanii. Nu inteleg de ce imi e atat de greu sa fiu fericita…de ajung mereu sa fiu singura cand urasc asta…saptamana asta am fost odata la fundatie…in rest am stat in casa pana noaptea tarziu…cand am iesit pe balcon si in fata blocului…as vrea sa ies…dar nu e nimeni nicaieri! mi-e atat de dor sa ma tina cineva in brate…mi-e dor si oamenii ce trec pe langa pe mine pe strada nu stiu asta…au bratele lor catre care se grabesc… eu ma am doar pe mine…ma privesc in oglinda…si-mi vorbesc…ma intind si ma imbratisez…si-mi spun ca va fi bine… dar nu va fi…nu am putere …nu mai am nimic…si nimeni nu vine…si astept….si caut…si sufletul imi tipa….lumea tace si li se pare ca e vantul… vreau sa fiu vantul din parul tau…si iarba pe care calci…cerul din care ai venit si pamantul in care te intorci… tu esti lumea …si lumea nu vrea …nu ma mai vrea nici EL…mi-a luat zborul..si eu l-am zgariat pe ochii…el mi-a luat trupul si ma facut sa vad in sufletele ficarui om…sa ma doara durerile lor …si neputinta mea… am doar dragoste si cuvinte… sunt om…si omenii nu ma vor… mi-e sufletul dureros de plin…si trupul slut… astept o salvare.. sau…